Post idiot

Nu am rostit mai mult de doua cuvinte.Oricum nu ma asteptam sa am sansa nici macar la alea.A tras insetata din tigara si m-a privit.Un ghemotoc de ganduri s-a tarat lenes pana la limita constientului si s-a trantit de sus ca un adolescent cu castile in urechi pe ultimul scaun liber din autobuz.Imi e sincer groaza de ce o sa spuna , dar din nu stiu ce motiv nu reusesc niciodata sa tradez sentimente de genul asta.Sunt incapabila sa par demna de mila.Poate data viitoare o sa vin cu o capcana de urs atasata jucaus de gamba dreapta.Simt ca se pregateste de o polologhie interminabila.Cumva simt vibratiile furiei ce o mistuie si stiu ca o sa-mi toarna o lista cat o zi de post cu toate lucrurile care o enerveaza la mine.O sa inceapa cu disparitiile constante si cu lipsa totala de interes fata de persoana ei de-a lungul relatiei.Continutul va cuprinde o serie de lipsuri fizice si morale,pentru ca la sfarsit sa imi spuna ca sunt retardata emotional sau proasta la pat si sa ma trimita in organul reproducator al mamei mele.Fugar imi trece prin minte frustarea personala asupra proastei impresii pe care o fac oamenilor la prima vedere.Oare cum resusesc sa par o bruta nemiloasa de abia tarata din grota nesimtirii de fiecare data???
Undeva in adancul sinelui,intr-un loc intunecat si prafuit stiu ca sunt o persoana buna.Ar fi extraordinar sa pot arata lucrul asta macar intr-o cantitate infima,sa port pe chip macar o doza de umanitate.Intr-un moment de luciditate realizez ca iar privesc in gol si imi revin brusc.Privirea ei tinteste spre mine cu pistolul imaginatiei.Poate ca un glont nu ar fi asa de rau.Poate ca o gaura din care sa se reverse fluidele vitale m-ar invata minte o data pentru totdeauna.Timpul se taraseste in continuare si ea tace.Ma priveste si tace fara sa grabeasca securea calaului.




De parca ar putea sa-mi faca rau in vreun fel...